Proiect

M-am trezit din nepăsarea faţă de mine însămi, m-am trezit din realitate, am aprins lumina şi am decis să mă apuc de treabă.

Am mult de lucru. Îmi voi proiecta un vis, îmi voi căuta materii prime şi meşteri iscusiţi şi vom începe să construim. Dacă vor veni ploi, îmi voi acoperi lucrarea cu un cearşaf străveziu prin care să se vadă cerul albastru şi să se audă râsul meu. Dacă soarele va arde prea tare, îi voi pune o umbrelă ţesută din flori albastre de nu-mă-uita şi din aripi de fluturi. Dacă va bate vântul, îmi voi lega construcţia de un salcâm înflorit şi o voi întări la temelie cu versurile lui Nichita, doar aşa...

Voi munci mult şi vor fi momente când voi dori să las totul baltă. Mă voi strădui şi mai mult, voi plânge şi voi striga către toţi că e greu. Dar nu am nevoie de ajutorul lor, pentru că nu vreau să împart cu ei acest vis. Nu încă.
Când va fi gata şi mă voi trezi din nou, le voi arăta cum e să visezi fără să dormi, cu ochii închişi, cu inima amorţită, cu pumnii strânşi şi cu buzele strivite de un sărut uitat, stins, pierdut.

Emotie de toamna...

A venit... a venit toamna, vorba lui Nichita, si odata cu ea incep nostalgiile, dorurile si alte sentimente asemanatoare care te inteapa usor ori de cate ori scoti nasul afara si te uiti la toate culorile care te inconjoara.
Te gandesti cu ciuda la zilele minunate din vara cand nu-ti pasa de nimic si te linisteai langa un pahar de limonada, cand dormeai cu geamurile larg deschise ca sa-ti intre in casa mirosul de tei si toropeala noptii calde si te gandeai la zilele toride de iulie ce vor veni ca la un bun pretext sa nu faci nimic, sa te scalzi in razele soarelui sau in valurile dantelate ale marii.
Azi e ultima zi de octombrie si copacii sunt deja aproape goi, ceata de dimineata nu te lasa sa te ridici din patul cald, mirosul de frunze uscate galbene si rosii te face sa-ti doresti un ceai aromat si o carte buna, iar crizantemele cu mireasma lor amaruie te fac sa zambesti ori de cate ori le vezi la colt de strada.
Nu ai chef de altceva, nu vrei decat sa te lasi in voia simturilor, a culorilor si a mirosurilor ce te inconjoara si vrei sa mai profiti de ultimele raze caldute ale soarelui.
Si totusi... nu-mi doresc decat ca cineva sa-mi "acopere inima cu ceva", vorba cantecului, pentru ca zilele sunt mai scurte, trec prea repede si nu mai apuc sa fur un pic din blandetea lor, sa o inchid intr-o borcan si sa o pastrez toata iarna... pana la primavara.
Dar in noiembrie voi merge iarasi la Hortobagy!

Hortobagy

Un colt de rai in pusta maghiara...

Le temps de l'amour

Cum sta treaba cu ecologia

Tot mai multe "vedete" adopta un lifestyle eco din dorinta de a poza in modele de viata pentru noi, muritorii de rand care aruncam PET-uri in rauri, nu reciclam hartia si mergem la serviciu cu masina in loc sa folosim bicicleta sau mijloacele de transport in comun. Oare sa le credem? E doar un alt mod de a-si face reclama sau chiar e pe bune?

Cati dintre noi mergem la cumparaturi cu sacosa de panza de acasa sau oprim robinetul in timp ce ne spalam pe dinti sau scoatem televizorul din priza dupa ce il inchidem de la telecomanda?
Nu va deranjeaza pungile de plastic si sticlele de suc pe care le gasiti la tot pasul atunci cand va plimbati prin padure sau mucurile de tigara si dozele de bere de pe plaja?
Oare chiar e nevoie sa ne tina cineva predici despre cum sa ne purtam civilizat sau suntem suficient de maturi sa ne dam seama de lucrurile astea si singuri?

Acum ma refer doar la chestii marunte si nici nu indraznesc sa mai aduc vorba de dezastrele produse de industrie, de defrisarile masive, de milioanele de masini care ne intoxica aerul pe care il respiram, etc. Nu suntem chiar atat de mici si neputinciosi, putem actiona fiecare, iar impreuna am putea diminua ritmul alert in care verdele din jurul nostru se transforma in gri.