Peace Love & Flowers

Proiect

2009-05-26T20:27:00.008+03:00

M-am trezit din nepăsarea faţă de mine însămi, m-am trezit din realitate, am aprins lumina şi am decis să mă apuc de treabă.

Am mult de lucru. Îmi voi proiecta un vis, îmi voi căuta materii prime şi meşteri iscusiţi şi vom începe să construim. Dacă vor veni ploi, îmi voi acoperi lucrarea cu un cearşaf străveziu prin care să se vadă cerul albastru şi să se audă râsul meu. Dacă soarele va arde prea tare, îi voi pune o umbrelă ţesută din flori albastre de nu-mă-uita şi din aripi de fluturi. Dacă va bate vântul, îmi voi lega construcţia de un salcâm înflorit şi o voi întări la temelie cu versurile lui Nichita, doar aşa...

Voi munci mult şi vor fi momente când voi dori să las totul baltă. Mă voi strădui şi mai mult, voi plânge şi voi striga către toţi că e greu. Dar nu am nevoie de ajutorul lor, pentru că nu vreau să împart cu ei acest vis. Nu încă.
Când va fi gata şi mă voi trezi din nou, le voi arăta cum e să visezi fără să dormi, cu ochii închişi, cu inima amorţită, cu pumnii strânşi şi cu buzele strivite de un sărut uitat, stins, pierdut.

Emotie de toamna...

2008-10-30T20:54:00.006+02:00

A venit... a venit toamna, vorba lui Nichita, si odata cu ea incep nostalgiile, dorurile si alte sentimente asemanatoare care te inteapa usor ori de cate ori scoti nasul afara si te uiti la toate culorile care te inconjoara.
Te gandesti cu ciuda la zilele minunate din vara cand nu-ti pasa de nimic si te linisteai langa un pahar de limonada, cand dormeai cu geamurile larg deschise ca sa-ti intre in casa mirosul de tei si toropeala noptii calde si te gandeai la zilele toride de iulie ce vor veni ca la un bun pretext sa nu faci nimic, sa te scalzi in razele soarelui sau in valurile dantelate ale marii.
Azi e ultima zi de octombrie si copacii sunt deja aproape goi, ceata de dimineata nu te lasa sa te ridici din patul cald, mirosul de frunze uscate galbene si rosii te face sa-ti doresti un ceai aromat si o carte buna, iar crizantemele cu mireasma lor amaruie te fac sa zambesti ori de cate ori le vezi la colt de strada.
Nu ai chef de altceva, nu vrei decat sa te lasi in voia simturilor, a culorilor si a mirosurilor ce te inconjoara si vrei sa mai profiti de ultimele raze caldute ale soarelui.
Si totusi... nu-mi doresc decat ca cineva sa-mi "acopere inima cu ceva", vorba cantecului, pentru ca zilele sunt mai scurte, trec prea repede si nu mai apuc sa fur un pic din blandetea lor, sa o inchid intr-o borcan si sa o pastrez toata iarna... pana la primavara.
Dar in noiembrie voi merge iarasi la Hortobagy!

Hortobagy

2008-06-11T22:42:00.005+03:00

Un colt de rai in pusta maghiara...

Le temps de l'amour

2008-04-28T22:20:00.000+03:00

Cum sta treaba cu ecologia

2008-04-28T16:10:00.003+03:00

Tot mai multe "vedete" adopta un lifestyle eco din dorinta de a poza in modele de viata pentru noi, muritorii de rand care aruncam PET-uri in rauri, nu reciclam hartia si mergem la serviciu cu masina in loc sa folosim bicicleta sau mijloacele de transport in comun. Oare sa le credem? E doar un alt mod de a-si face reclama sau chiar e pe bune?

Cati dintre noi mergem la cumparaturi cu sacosa de panza de acasa sau oprim robinetul in timp ce ne spalam pe dinti sau scoatem televizorul din priza dupa ce il inchidem de la telecomanda?
Nu va deranjeaza pungile de plastic si sticlele de suc pe care le gasiti la tot pasul atunci cand va plimbati prin padure sau mucurile de tigara si dozele de bere de pe plaja?
Oare chiar e nevoie sa ne tina cineva predici despre cum sa ne purtam civilizat sau suntem suficient de maturi sa ne dam seama de lucrurile astea si singuri?

Acum ma refer doar la chestii marunte si nici nu indraznesc sa mai aduc vorba de dezastrele produse de industrie, de defrisarile masive, de milioanele de masini care ne intoxica aerul pe care il respiram, etc. Nu suntem chiar atat de mici si neputinciosi, putem actiona fiecare, iar impreuna am putea diminua ritmul alert in care verdele din jurul nostru se transforma in gri.

We wish you Happy Easter!

2008-04-28T16:08:00.002+03:00

Overview

2008-04-26T13:11:00.006+03:00

Recitind un articol pe care l-am scris acum aproape un an despre "migrarea" mea un pic mai departe de casa, am realizat ca s-au schimbat multe in viata mea. Oare si eu m-am schimbat? Cert e ca uneori mi-e dor de anii petrecuti in Iasi, de vacantele la Piatra Neamt si de prietenii pe care ii vad tot mai rar...

S-au intamplat multe, am invatat multe, am pierdut multe, am mai putini prieteni dar mai multe griji, mai putin timp liber si mai multe responsabilitati. Nu e un lucru rau si las timpul sa treaca in continuare la fel de repede pentru ca am constatat ca nu pot face nimic sa incetineasca. Au inceput sa-mi apara mici riduri la ochi, sunt mai putin toleranta si mai pretentioasa. Incerc sa nu ma scufund in rutina si fac tot posibilul sa raman aceeasi "eu". Nu e simplu.

Acel loc "necunoscut" de care vorbeam acum un an a devenit acasa, e frumos, e incantator, e obositor uneori.

Femei...

2008-03-08T13:55:00.001+02:00

Umor pe gratis

2008-03-03T14:38:00.003+02:00

Wulff & Morgenthaler sunt doi artisti ce ne propun imagini comice, ironice si inteligente despre ce se intampla in lume, despre noi,ca oameni, despre... lucruri banale sau evenimente politice si, surprinzator, nimic despre vedete :).

Le vent...

2008-03-03T14:17:00.002+02:00

E vant si soare, e cald si primavara, as vrea sa fie asa mereu...

Let the world change you and you can change the world

2008-02-29T16:43:00.005+02:00

Imaginea lui Che Guevara a devenit un cliseu, iar cei care ii poarta figura pe tricou stiu prea putine sau chiar aproape nimic despre acest personaj ajuns aproape legenda. Filmul "The Mororcycle Diaries" ("Jurnal de calatorie" pe romaneste) povesteste fascinanta calatorie prin America de Sud a lui Ernesto Guevara, student la medicina si a prietenului sau, Alberto Granado. Cei doi si motocicleta numita La Poderosa (The Mighty One) strabat 13000 de kilometri in cautare de aventura si distractie prin Argentina, Peru, Chile, Columbia si Venezuela.

Nu e deloc un film cu tenta politica , ci mai degraba mi-a dat impresia ca ar fi un documentar subtil si emotionant, o ilustratie fina a Americii Latine de acum 50 de ani, un drum initiatic al unui tanar de 23 de ani care, mai tarziu, va ajunge erou. Am calatorit alaturi de cei doi prin Buenos Aires, Machu Picchu, Cuzco, desertul Atacama, pe Amazon si am intrat intr-o colonie de bolnavi de lepra.

Nu stiu cat la suta reprezinta fictiune si cat este pur adevar, ceea ce m-a inacantat a fost ca am intrat in atmosfera filmului si n-am mai vrut sa ies din ea atunci cand s-a terminat.

P.S. Am facut greseala sa citesc cartea cu acelasi titlu scrisa de insusi Che si n-a mai avut acelasi farmec dupa ce am vazut filmul. Aveam tot timpul tendinta sa fac asocieri si comparatii cu scenele din film, care e mult mai poetic si mai simbolic decat relatarile putin cam lipsite de substanta din carte. E clar ca Che a avut mai mult talent in politica decat in literatura.

Sfarsit de zi la inceput de an

2008-02-25T19:37:00.002+02:00

Been there, done that

2008-02-25T19:04:00.017+02:00

Din nou la Roma...

December rain

2007-12-12T18:29:00.000+02:00

Ploaie, noroi, oameni grabiti, sunt nevoita sa merg cu autobuzul, imi ingheata mana pe manerul rece al umbrelei, o masina care trece in viteza ma stropeste cu apa murdara dintr-o balta, un caine facut ciuciulete se tine dupa mine, in centru sunt brazi impodobiti, la 5 p.m. era deja intuneric afara, trec pe langa niste copii imbracati in costume populare, mi s-a stricat o casca de la player si ascult Jacob Miller cu o singura ureche, Somesul e involburat si tulbure, stranut, vreau un ceai cu scortisoara!

All about me

2007-12-12T01:52:00.000+02:00

Oare chiar aveam nevoie de testele astea ca sa aflu ce fel de personalitate am?

What Classic Movie Are You?
personality tests by similarminds.com

Anyway, chiar mi-a placut filmul asta!

What Famous Leader Are You?
personality tests by similarminds.com

Widget, widget on the wall

2007-12-11T23:43:00.000+02:00

Raftul meu cu cartile pe care le-as lua si in mormant, in caz ca ma voi plictisi in Rai.

Shelfari: Book reviews on your book blog

Hand made light cups

2007-12-09T02:18:00.001+02:00

J'ai besoin du soleil

2007-12-08T23:31:00.000+02:00

De vreo cateva zile ascult in continuu o piesa a lui Manu Chao. E o veritabila poezie pe muzica, cateva dorinte (unele coincid cu ale mele) insirate pe note muzicale. Cei curiosi o pot asculta aici.

J’ai besoin de la lune
pour lui parler la nuit.
J’ai besoin du soleil
pour me chauffer la vie.
J’ai besoin de la mer
pour regarder au loin.
J’ai tant besoin de toi
tout à coté de moi.

J’ai besoin de la lune
Pour voir venir le jour
tant besoin du soleil
pour l’appeler la nuit
J’ai besoin de la mer
Tout a coté de moi
J’ai tant besoin de toi
pour me sauver la vie …

J’ai besoin de mon père
pour savoir d’ou je viens,
TANT besoin de ma mère
pour montrer le chemin.

J’ai besoin du metro
pour aller boire un verre
tant besoin d’oublier
tant besoin de prières.

J’ai besoin de la lune
pour lui parler la nuit.
Tant besoin du soleil
pour me chauffer la vie.
J’ai besoin de la mer
pour regarder au loin
J'ai tant besoin de toi
tout a cote de moi…

J’ai besoin de la terre
pour connaître l’enfer
tant besoin d’un ptit coin
pour pisser le matin
j'ai tant besoin d’amour
tant besoin tout les jours
J'ai tant besoinde toi
tout a cote de moi

J'ai tant revé d’un jour
de marcher sous la lune
j'ai tant reve d’un soir
au soleil de tes nuits
j’ai tant reve d’une vie
a dormir ce matin.

J’ai besoin de la lune
pour lui parler la nuit
pas besoin de la mort
pour rire à mon destin.

Va place muzica fara cuvinte?

2007-12-07T15:30:00.000+02:00

Mie imi place enorm! Ascult cu foarte multa placere si Mozart si Ceaikovsky si Four Tet si Karunesh si Tiamat si Clint Mansell si Royksopp si Paco de Lucia si Bonobo si Yann Tiersen si... lista e lunga... Pentru mine muzica e alcatuita in primul rand din sunete si nu din cuvinte, acestea contribuie intr-adevar la crearea atmosferei din jurul muzicii, dar nu sunt indispensabile intr-o piesa. Exista cuvinte, versuri, rime care te incanta sa le asculti si fara muzica, la fel cum exista si muzica frumoasa fara vorbe, iar asta nu inseamna ca ele sunt imterdependente. Daca ar fi sa raspund la intrebarea lui Alex (ce imi place mai mult, muzica "vorbita" sau cea fara cuvinte?) n-as putea sa dau un raspuns... imi plac amandoua la fel de mult.

Bonobo - Scuba

Film si muzica, muzica si film

2007-11-24T22:35:00.000+02:00

Nu de mult timp, Clujul si Sibiul s-au delectat cu cateva proiectii de filme mute, acompaniate live de muzicieni francezi, germani, maghiari si romani. Ce poate fi mai placut? Din pacate, insa, nu avem parte prea des de ocazii ca aceasta, iar atunci cand apar, descoperim ca nu multa lume se inghesuie la astfel de manifestari.
Nu-i asa ca e mult mai placut sa vezi un film stand conforabil la tine acasa, pe canapeaua ta preferata sau in pat, sa poti manca, bea si fuma in voie, sa poti apasa pe butonul "pause" atunci cand vrei sa mergi la toaleta sau sa vorbesti la telefon, iar daca te ia somnul sa poti adormi linistit fara grija ca trebuie sa mai bati drumul pana acasa. De asta cinematografele noastre dispar incet-incet fara sa bagi de seama, poate doar atunci cand constati subit ca vechiul cinema din cartier unde te-ai sarutat prima oara sau in care faceai galagie in ultimul rand cu colegii de clasa s-a desfiintat, iar in locul lui a aparut fie o pizzerie, fie un sediu al PNG (pe bune!).
Revenind la filmele mute, atat de plictisitoare si desuete astazi, nu intentionez sa va conving ca sunt cele mai bune, ceea ce vreau sa arat e faptul ca sunt fermecatoare atunci cand le privesti la cinema. Doar atunci te poti bucura de atmosfera extraordinara pe care o creeaza muzica unui pian, violoncel, chitari sau chiar cea mixata de un DJ, se sunetele ce curg lin pe langa urechile tale, invaluind intreaga sala si facandu-te sa visezi cu ochii deschisi.
Filmele de astazi te impresioneaza cu efecte speciale care mai de care mai spectaculoase, cu actori mai mult decat celebri, dar si cu "soundtrack-uri" de milioane (de dolari ;P). Pentru mine, un film este foarte bun doar daca muzica de pe fundal imi gadila urechile in mod placut, vorba lui Caragiale, si daca la sfarsit lui nu plec atunci cand apare genericul, ci mai raman pe scaun ca sa ascult piesa de final.
Topul meu cu filme acompaniate de muzici frumoase ar arata cam asa:
1. Le fabuleux destin d'Amelie Poulain
2. Dancer In The Dark
3. Pulp Fiction
4. It's All Gone - Pete Tong
5. The Dreamers
6. 21 Grams
7. The Lake House
8. Vanilla Sky
9. Singing In The Rain
10. Natural Born Killers

Cafeaaaa!

2007-11-21T14:34:00.000+02:00

Azi dimineata m-am trezit cu o falca in cer si una in pamant, vorba lui Creanga, si m-am indreptat cu pasi mici si lenesi spre bucatarie. Mi-am pregatit cu atentie filtrul de cafea, i-am pus apa, dar ingredientul special, magic si atat de adorat lipsea cu desavarsire. S-a terminat cafeaua!!! "Vai! Ce ma fac? Voi avea o zi groaznica daca nu beau o cafeluta fierbinte de dimineata..." ma gandeam in sinea mea. Scotocind prin toata bucataria sperand ca mai am ceva rezerve, descopar intr-un cotlon un pliculet de ness, din aceleea pe care le primesti ca rest la magazin (bine ca nu era o pastila Orbit!). "Merge si asta..." mi-am zis, dar totusi nimic nu se compara cu aroma fantastica a cafelei naturale, cu o lingurita de zahar in ea si un strop de lapte ce formeaza norisori delicati atunci cand il torni in ceasca.
Asadar, acum stau si scriu aceste randuri sorbind din cand in cand din ness-ul cu gust amar-acrisor. Of, vicii...

Nostalgia

2007-11-14T22:39:00.002+02:00

Citesc pentru a treia oara "Nostalgia" lui Mircea Cartarescu, asta dupa ce am avut o tresarire in suflet ascultand in autobuz niste copii de clasa a doua sau a treia care povesteau despre cele mai noi jocuri pentru Play Station. Cum ramane totusi cu ascunsa, hotii si vardistii, tara tara vrem ostasi, "Ciresarii" si "Aventurile lui Tom Sawyer"? Amintesc jocurile copilariei mele pentru ca nu am auzit sa se fi inventat alte jocuri asemanatoare intre timp. Iar de lecturile suplimentare pe care le primeam inaintea fiecarei vacante de vara imi amintesc cu bucurie, pentru ca asa am reusit sa descopar o lume cu totul magica, care ma fascineaza inca.
Recunosc, totusi, ca acum nu stau prea bine la capitolul lectura. Am devenit subjugata de calculator si internet, primul lucru pe care il fac dimineata cand ma trezesc e sa deschid calculatorul si tot aceeasi masinarie diabolica imi rapeste cateva ore de lectura in fiecare seara. Citesc tot mai putina beletristica si tot mai mult junk pe internet, nu mai am timp si nici spatiu sa-mi amenajez coltul meu de citit, precum cel pe care il aveam in camera mea din adolescenta. Iar uneori somnul ma ia pe neasteptate, inainte sa apuc sa termin macar un capitol.
Revenind insa la Cartarescu, povestirile mele preferate sunt "REM" si "Gemenii", construite cu atata atentie, condimentate cu atat de mult suflet si degajand atat de multa emotie. Dupa fiecare paragraf citit ramai pe ganduri si plutesti printre cuvinte, semne, idei, vise uitate, dar care iti revin in minte atunci si te minunezi. Sunt multe lucruri pe care le-am invatat din cartea asta, iar pe unele chiar le-am descoperit in mine, dar ce m-a incantat cel mai mult a fost ideea ca "oamenii sunt de patru feluri: cei care nu s-au nascut, cei care traiesc, cei care au murit si cei care nici nu s-au nascut, nici nu traiesc si nici n-au murit. Acestia sunt stelele."

I spy...

2007-11-12T23:53:00.000+02:00

Divine moments of bliss

2007-11-12T23:00:00.000+02:00

Happy Halloween!

2007-11-02T17:36:00.000+02:00

Sarbatorile americanilor au devenit bune pretexte pentru romani sa se distreze. Intr-o seara de miercuri, asa-zisa seara de Halloween, ne-am decis sa ne costumam cat mai urat ca sa speriem duhurile rele, cica. De fapt, nu crede nimeni in chestii de genul asta, noi vrem doar sa ne distram, nu-i asa? M-am dat drept Wednesday, fetita ciudata a familiei Adams si am plecat la colindat.
Trick or treat! Smell my feet, or give something good to eat!

E greu sa fii model

2007-10-29T11:40:00.003+02:00

Prietena mea, Mara, m-a rugat intr-o zi sa-i pozez pentru portofoliu. Am zis DA din prima, fara sa stiu ce urma sa ma astepte. In prima zi (de fapt, era noapte), m-am invartit o ora intr-un carusel pentru copii pana mi s-a facut rau. In urmatoarea zi a trebuit sa ma scufund intr-o cada cu apa si sa stau acolo vreo cateva ore, pana cand am simtit ca degetele incep sa mi se descompuna si pielea sa mi se dizolve. Apoi, imbracata in tul si fardata cu o cantitate excesiva de vopsea alba pe fata, a trebuit sa stau inca vreo ora cu ochii inchisi, nemiscata si in "bataia" luminii unei lampi (afara erau 35 de grade, in camera vreo 40). Nu m-am plans, nu m-am vaitat, n-am protestat nici atunci, nici acum cand vad rezultatele finale. Le plang si le admir in celasi timp pe sarmanele modele care trebuie sa faca lucrul asta zilnic.
Mara, ti-am promis ca-ti infiintez un fan-club si ma voi tine de cuvant.

Sorry, we're closed!

2007-06-25T15:51:00.000+03:00

Inchei un capitol si incep o pagina noua, goala si alba, pe care nu stiu ce cuvant se potriveste sa o intituleze. Daca fac un rezumat al capitolului precedent, nu pot decat sa spun asa : Ana, nu te mai gandi la ce putea sa fie, bucura-te de ceea ce a fost!
A fost timp generos, cu oportunitati si ratari, cu bucurii si griji putine, cu o vizune simpla, dar care a deschis multe intrebari. Mi-au ramas locurile pline de povesti si cu aroma de nostalgie, mirosul de tei, bancile batranei universitati, scorojite si mazagalite cu pixul, strazile pavate cu piatra cubica, statuile voievozilor, tramvaiele lenese, aleile umbrite de castani si tei, serile petrecute pe acorduri ambientale, noptile zbuciumate de pe malul Ciricului, povestile spuse printre nori de fum de narghilea, vorba dulce moldoveneasca, coridoarele labirintice cei cativa prieteni pe care ii numar pe degetele de la o mana...

Recovering (in loc de jurnal)

2007-06-25T15:20:00.000+03:00

Trebuie sa recuperez lunga perioada de absenta din peisaj... Licenta si stresul aferent mi-au mancat orice urma de inspiratie, dar si timpul de a mai scrie ceva. Acum ca toate s-au terminat cu bine si am scapat de emotia dureroasa a absolvirii si a sustinerii tezei de licenta ca de o piatra la rinichi, am mai mult (cam "prea" mult) timp sa-mi aduc contributia la aceasta pagina.
Nu am inca curajul sa ma gandesc la ceva fi, nu vreau sa-mi fac inca o lista de obiective si maretul plan de viitor. Contrar sperantei mamei, nu a venit nimeni la poarta facultatii sa ma intrebe daca vreau un job la ei, nu ma asteapta nimeni cu bratele deschise si cu un carton in mana pe care sa scrie "Ana, vrem sa te angajam ca junior copywriter la agentia noastra, ce spui?".
Momentan incerc sa ma desprind cu grija si teama de copilarie si sa deschid bine ochii la realitate. E greu pentru o visatoare. Si e si mai greu stiind ca urmeaza sa o iau de la inceput intr-un loc necunoscut, printre alti oameni la fel de necunoscuti, sa ma confrunt cu refuzuri si usi trantite in fata... Mereu am zis ca nu mi se poate intampla chiar mie, acum m-am convins ca mi se poate intampla si mie. Si ce daca? Je m'en fiche!
Asa cum spunea Delia ;-), de acum intru in sistem! Dar, ca o completare, as putea spune ca am iesit dintr-un sistem si voi intra in altul, mult mai complicat! So, F**k the System! Atata timp cat am dreptul de a abera in continuare si de a umbla cu mintea pe dealuri (in timpul liber, e drept), nu-i chiar asa de rau...
Pentru urmatoarele doua luni de vacanta (din pacate, ultimele) am de gand sa:
1. dorm;
2. citesc romane si poezii, pentru ca m-am cam saturat de lecturile academice si filosofice din ultimele luni;
3. dorm;
4. ma relaxez pe varf de munte, sa admir norii de sub picioarele mele si sa simt ca respir;
5. fac mai multe fotografii;
6. dorm;
7. ma bucur de armonia si linistea din orasul meu natal drag, Piatra Neamt;
8. joc partide nesfarsite de whist cu prietenii :-);
9. dorm;
10. scriu mai putin si mai bine;
11. sa ma pregatesc sa o iau de la capat.

Ceva superficial, dar inedit!

2007-06-25T14:56:00.000+03:00

Dupa patru ani de la absolvirea liceului m-am pus din nou la 4 ace ca, mno..., situatia o cerea... ;-).
Ana cauta rochita pentru marea petrecere de final de facultate, nu gaseste, asa ca, cu doua zile inainte de "marele eveniment", alearga de nebuna prin oras in cautare de materiale, croitoreasa, papucei si alte accesorii. Rezultatul e, in cele din urma, ok!
Colegii Anei n-au mai vazut-o niciodata in asemenea ipostaza, la cursuri umbla mereu in blugi, tenisi si purta genti mereu prea mari. Ehei, nu i-a fost usor sa danseze incaltata cu sandale cu toc, sa-si inghesuie toate fleacurile intr-o poseta mica de tot si nu a reusit sa evite sa nu-si pateze rochita cu tot felul de lichide.
Un asemenea sacrificiu merita sa fie facut macar o data la 4 ani. (Asta daca nu se mai iveste vreo nunta sau alt eveniment asemanator intre timp. N-a fost cazul pana acum.)
Ana se gandese deja la intalnirea de 10 ani... sperand ca va fi intr-un cadru mai "casual" :-))).

I'm just a dreamer

2007-06-25T14:28:00.001+03:00

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

Don't look back with anger

2007-06-04T13:00:00.001+03:00

Intr-o zi, ne-am imbracat in stil academic, desi aratam ca niste calugari "de contrabanda", ne-am adunat parintii si prietenii si am cantat impreuna Gaudeamus igitur. Ne-am bucurat, am lacrimat, ne-am pozat si am aplaudat profii si... gata! S-a terminat! Ce va urma? Inca nu vreau sa ma gandesc...

Copacul de hartie

2007-05-30T16:05:00.000+03:00

"Copacul de hartie" este un proiect al MediaORG care isi propune sa reduca numarul de copaci taiati si sa contribuie la refacerea padurilor:
- promovand reciclarea hartiei -> mai putini copaci taiati pentru fabricarea hartiei
- plantand puieti -> refacerea padurilor
MediaORG isi propune sa convinga firmele sa stranga hartia separat de alte deseuri. Apoi, voluntarii MediaORG iau hartia si o transporta la centrele de colectare si cu banii primiti pe hartie cumpara puieti pe care ii planteaza in parcuri si zonele forestiere.

Efectul defrisarilor masive din ultimii ani ne afecteaza pe toti, indiferent daca locuim in mijlocul unui oras sau la marginea unei (foste) paduri.
Cu totii contribuim la aceasta distrugere! O persoana ‘consuma’ anual aprox. 65m3 de lemn - transformati in 320 kg hartie (ziare, reviste, ambalaje, documente de birou etc).
Cateva cifre si date …
• Pentru a obtine o tona de hartie de imprimanta sunt necesari 24 de copaci maturi
• Hartia poate fi reciclata de maxim 7 ori. Dupa aceea se adauga fibra noua pentru ca produsul final sa nu-si piarda caracteristicile
• Pentru a obtine o tona de hartie de ziar sunt taiati 12 copaci
• Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci
• Din 100t de hartie colectate se pot replanta cca. 15 ha de padure

Daca fiecare dintre noi ar "adopta" un ONG si ar vorbi despre el, atunci proiectele celor care incearca sa ne faca viata mai buna ar fi mai bine cunoscute si si-ar gasi mai usor sustinere din partea institutiilor guvernamentale si a companiilor.
Vizitati http://adoptaunong.blogspot.com unde gasiti mai multe informatii despre Gala Societatii Civile si despre proiectul “Adopta un ONG”.

Locuri de baut cafea - Arte Cafe (Iasi)

2007-05-30T14:18:00.000+03:00

Ehei... nimic nu-i mai placut decat sa stai linistit pe o terasa umbrita de tei, sa asculti Frank Sinatra si sa-ti savurezi linistit cafeluta. Dar ce te faci cand iti vine sa faci asta nu pe terasa, ci in baie! Ei bine, mie asa mi s-a intamplat cand am mers prima oara la Arte Cafe si la fel imi vine de fiecare data cand vizitez locul asta. Suna ciudat, poate, pentru unuii, chiar neplacut si respingator pentru altii, dar pana nu vezi cu ochii tai, nu crezi.

Das Model

2007-05-28T20:47:00.000+03:00

Pentru cei nascuti in anii '80 si care au ascultat pentru prima oara Kraftwerk in anii '90 si pentru clubul modelelor care beau apa plata cu lamaie.

Ce fel de super-erou esti?

2007-05-28T18:37:00.000+03:00

Your results:
Eu sunt Supergirl

Supergirl		68%
Robin		67%
Superman		65%
Spider-Man		65%
Wonder Woman		63%
Catwoman		50%
Green Lantern		45%
Iron Man		45%
The Flash		35%
Batman		30%
Hulk		30%

Lean, muscular and feminine.
Honest and a defender of the innocent.

Click here to take the Superhero Personality Test

Adevar sau provocare? Asa sa fie si cu iubirea?

2007-05-19T01:04:00.001+03:00

Unii o dau in mintea copiilor la batranete, altii raman asa toata viata. Unii joaca dupa regulile altora, altii isi bat joc de ele si-si fac propriile jocuri. Unii se joaca cu iubirea, altii transforma jocul dragostei intr-un labirint de provocari si pariuri inocente.
Dragostea e un lucru foarte mare... si jucaus! Cap ou pas cap?

Stand de vorba cu Nichita

2007-05-15T21:39:00.000+03:00

Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dunga de caldura,
oamenii - o emotie coplesitoare...
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare...
Sunt miscare-adaugata la miscare,
si lumina ce-o zaresti, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zbatand.
Oamenii sunt pasari nemaintalnite,
cu aripile crescute inlauntru,
care bat, plutind, planand,
intr-un aer mai curat - care e gandul!
(Lauda omului)

Trip-Hop Minitop

2007-05-14T01:22:00.001+03:00

Cand am ascultat prima data Massive Attack habar n-aveam ca ceea ce "imi gadila urechile in mod palcut" se numeste trip-hop. Mult mai tarziu, cand devenisem deja dependenta de Air (!!!), Bjork, Morcheeba, Portishead, Boards of Canada, Thievery Corporation, The Herbaliser am inceput sa descopar care sunt originile si filosofia acestui gen muzical.
Atmosfera jazzy, sumbra si intunecata de multe ori, instrumentele specifice (trompeta, saxofonul, flautul instrumentele braziliene, etc.) si versurile originale, delicate, soptite ma fac sa caracterizez trip-hop-ul drept o creatie provocatoare, profunda, senzuala chiar.
Relaxeaza-te, inchide ochii, apasa play pe albumul Dummy de la Portishead si incearca sa te detasezi de tot ce e in jur. Descopera un nou stil de a simti, de a visa, de a-ti incanta sufletul.

Paris, je t'aime!

2007-05-13T22:10:00.000+03:00

O alta fata a Parisului prezentata prin 16 scurtmetraje ale unor regizori mai mult sau mai putin cunoscuti. O calatorie frumoasa printre emotii, sentimente, dezamagiri, iubiri noi, iubiri regasite, iubiri pierdute, iubiri imposibile ale unor personaje originale, atipice, obisnuite sau fantastice. O ilustratie incantatoare si sensibila a celui mai frumos, dar de cele mai multe ori greu de indurat, sentiment - iubirea.

The Dreamers

2007-05-13T21:56:00.000+03:00

Va avertizez ca nu e un film care sa placa tuturor, insa eu am ramas placut impresionata de povestea celor trei tineri ce ajung sa-si descopere limitele pe fundalul unui Paris coplesit de revoltele studentesti din '68. Traind printre filmele de arta pe care le urmareau pe nerasulflate la Cinemateca si muzica lui Janice Joplin si Jimmy Hendrix, fratii Isabelle si Theo si prietenul lor american Matthew petrec singuri cateva zile in apartamentul labirintic al parintilor. Ce va urma va las pe voi sa descoperiti pentru ca ar fi pacat sa stric placerea vizionarii unui film de-a dreptul genial. Si, pe de alta parte, mai are rost sa mentionez ca e regizat de Bernardo Bertolucci?

Campanie GREENPEACE

2007-05-07T16:15:00.000+03:00

Senzatii "tari" la Urban Festival

2007-05-05T15:24:00.000+03:00

Mare tam-tam prin oras, la radio, pe forumuri etc... asteptare plina de insufletire si nerabdare...ajung acolo plina de chef de viata si, mai ales, de DANS!
Decorul e foarte underground, o hala imensa populata doar pe jumatate... nu-i nimic, imi zic, e inca devreme... Peste doua ore eram deja mai putini, dar muzica e intr-adevar "prea tare" ;-)
Nu ma dau batuta si incerc sa raman pana dimineata, nu de alta, dar imi doream nespus sa-l ascult pe Stapleton MC de la Therapy Sessions. N-am reusit...
Anyway... felicitari organizatorilor pentru acest eveniment, pacat ca Iasiul nu se da in vant dupa breaks si d'n'b.

high energy

not feeling the (break)beat

night on fire

breaking the beer...

Future Prophecies la Test Point

2007-05-01T17:42:00.000+03:00

La plimbare prin "micul Paris"

2007-04-27T21:36:00.000+03:00

"ne-demisia" unui presedinte

2007-04-27T21:28:00.000+03:00

Imaginile vorbesc de la sine, singurul meu comentariu e la adresa faptului ca nu degeaba s-a desfasurat totul pe taramul lui Caragiale...

La un pas de a deveni olimpica

2007-04-27T20:51:00.000+03:00

"
Un mail primit de la Marius Balaci, organizatotul Olimpiadelor Comunicarii +
trimis forward pe grupul de discutii al colegilor mei de la comunicare +
primit invitatie de a ma alatura echipei formate de Ines, Oana si Alex +
cooptarea Ancai in echipa +
stors creieri si ales numele echipei, logo si slogan: ADVERTISE WITH FUNKY TIES! +
primit tema de preselectie: realizarea unei campanii de advertising pentru atragerea tinerilor in armata +
brainstorming la picioarele statuilor voievozilor IDEI!!!! +
conceperea campaniei si trimis formular +
plecam la Bucuresti +
emotii si trac inainte de prezentarea in fata juriului +
sperante si optimism in asteptarea rezultatelor +
= "Imi pare rau sa va anunt ca echipa voastra nu s-a calificat in faza finala a Probei de Advertising"

A fost odata ca niciodata...

2007-04-04T12:07:00.000+03:00

...o gasca de 20 de tineri din toate colturile tarii, care au sosit, intr-o dupa amiaza, dupa lungi si obositoare calatorii cu trenul, pe un taram fabulos. Nu se asteptau ca la cativa pasi de agitatia monstuoasa a capitalei sa gaseasca un loc fermecat, cu miresme de istorie, de nostalgii, de pace, de... primavara autentica.
Imposibil de imaginat si incredibil de frumos, Mogosoaia este leacul pentru orice fel de boala a sufletului. Nu poti sa nu tipi de incantare la vederea pomilor infloriti, sa nu razi cu toti dintii la soare, sa nu tresari cand auzi in miez de noapte tipatul unui pescarus la malul lacului, sa nu te infiori atunci cand pasesti pe urmele Brancovenilor, sa nu susupini la mormintele familiei Bibescu...
Incantati pana la culme de atmosfera de poveste de la "palat", cei 20 de tineri au invatat impreuna, au creat prietenii, au ras, s-au certat, au discutat vrute si nevrute, s-au impacat, au fost premiati, n-au prea dormit si, intr-un final ploios si innorat, au promis ca se vor intoarce la Mogosoaia...

Une vie toute en rose

2007-03-01T20:06:00.000+02:00

V-ati gandit vreodata de unde provin toti acei ghiocei din mainile oamenilor de pe strada? Ce poveste au cei care ii cauta si ii culeg in fiecare primavara? Si nu-i asa ca sunt si mai frumosi in mana ridata si innegrita de vreme a unui batran cu mustati albe? Cu entuziasm si nerabdare, cu optimism si un pic de melancolie, astept cu drag un nou sezon de flori de primavara...

Roma, my love

2007-02-27T20:33:00.000+02:00

Roma e un oras fermecat, care ti se lipeste de suflet imediat ce ai pasit pentru prima oara pe strazile ei antice. Privindu-l de dupa ochelarii de soare ce te apara de soarele arzator al verii sau de sub umbrela care te tine la adapost de ploile torentiale din iarna, orasul asta iti insufla magie. M-am indragostit de Roma la prima vedere si daca ar fi sa pot alege un loc din toata lumea unde sa traiesc, as alege Roma fara sa ma gandesc prea mult. O iubesc pentru stradutele medievale si pietele antice, pentru cladirile renascentiste si templele romane, pentru artistii si vanzatorii de suveniruri de la colt de strada, pentru palmierii si pinii colosali care cresc la un loc, pentru atmosfera de liniste pe care ti-o insufla parcurile situate in mijlocul traficului mereu aglomerat si zgomotos, pentru siesta de dupa-amiaza si oamenii mereu zambitori si cu chef de vorba. O vacanta la Roma iti schimba cu totul dispozitia si viziunea asupra lumii, stiind ca de aici a pornit totul...
Pentru cei care nu vor ajunge acolo prea curand, le recomand filmul "Vacanta la Roma" cu Audrey Hepburn si Gregory Peck.

Inaintand in varsta? hmm, nu cred...

2007-02-27T14:13:00.000+02:00

Mai trece un an, dar prietenii de acasa raman aceiasi... Miss you, guys!

Astenie de iarna

2007-01-22T21:07:00.000+02:00

Ca tot e la moda sa se dicute despre incalzirea globala, vreau sa-mi exprim si eu cateva constatari pe acesta tema: suntem cu totii aerieni! Caldura si vantul ne-au molesit in asa un hal, ca o luam cu totii razna. Azi e prima zi de sesiune pentru mine si pentru alte sute de mii de studenti din tara. Examenele ne asteapta cu coltii lor ranjiti, dar cine sa invete? Barurile sunt pline, dar Yahoo Mesenger-ul nu mai face fata status-urilor de genul "invat nu deranjati", "mii de draci, iar e sesiune!" s.a.m.d. Ce sa-i faci, toti vrem sa ne vedem cu examenele luate, dar ce vina avem noi ca e foarte complicat sa ajungi la un asemenea grad de beatitudine spirituala (bucuria ca ai promovat examenele) atunci cand soarele straluceste, cerul e senin, ghioceii iti zambesc din mainile taranilor de la coltul strazii, chiar daca e ianuarie!!! Haideti mai bine sa ne complacem in sentimentul de beatitudine oferit de frecventarea locurilor mondene studentesti (cu multa bere, fum de tigara si ciocolata calda, buna dispozitie si cuvinte "de dulce" la adresa celor care s-au gandit sa plaseze sesiunea pe o vreme ca asta).
Bafta si chef se invatat ne dorim cu totii!

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

2007-01-17T23:36:00.000+02:00

When the music is over...

My best friend for one night.

Come on baby light my fire! (so we can eat!!!!)

Happy New Year!

Compunere vizuala: vacanta de vara (Spelonga, Italia)

2007-01-17T21:01:00.000+02:00

Celor care mai cred in vise...

2007-01-17T18:27:00.000+02:00

Sper cu ardoare si imi doresc foarte mult sa cred ca mai sunt inca "mica" si ca voi voi fi MARE cat mai tarziu. Nu-mi este usor sa privesc in urma si sa scotocesc dupa gandurile din copilarie pentru ca, pana acum, le-am pastrat doar pentru mine si nu le-am prea destainuit altora. Poate ca daca as fi facut asta mai devreme mi s-ar fi implinit multe dorinte. Nu-i asa ca uneori ai nevoie de putin ajutor sa visezi, sa-ti formulezi dorinte si sa reusesti sa ti le implinesti?

Cand eram mai mica, stateam cu fata in sus si cu ochii inchisi si ma gandeam la iarna,"La Medeleni",la piersici fara par, ascultam radio si "Lake of Tears", citeam "Pe aripile vantului", plangeam, visam la pantofiori de lac, adulmecam placintele cu mere, cafeaua mamei, ciocolata calda, iubeam sambata, diminetile, padurea, vantul puternic de primavara, vacantele, aversele, visinele, visam cu printese si trubaduri, fredonam "Somewhere Over the Rainbow", ma jucam de-a doctotul, de-a invatatoarea si ascunsa, ma bateam cu frate-miu si stopeam batranii cu apa de la balcon.

Acum sunt tot mica, dar mai mare de inaltime, nu mai plang si visez in continuare la peisaje cu soare si zapada, la plimbari pe saniuta, prieteni vechi si noi... Iubesc Iasiul, dar vreau sa plec de aici, imi iubesc viata, dar... vreau si altceva, iubesc si iubirea dar...e foarte greu de indurat, iubesc fotografia, dar nu mai am inspiratie.. .

Nu vreau sa fiu mare... dar, vreau sa stiu ce vreau. Astept sa mai cresc, sa invat sa visez, sa invat sa-mi pun dorinte si sa stiu cum sa la fac fata atunci cand mi se vor implini.

Vise frumoase tuturor!